Bine ati venit! :: Primaria Denta ::

Istoric 

      Continuitatea vieţii pe teritoriul comunei Denta este atestată încă din cele mai vechi timpuri, aici regăsind importante vestigii arheologice din diferite perioade: pietre de marmură inscripţionate din timpul romanilor, monede şi morminte din perioade străvechi.

     Astfel, în hotarul comunei s-au descoperit  rămăşiţe de elefans primigenius aparţinând fără îndoială cuartenarului. Pe terenul ce desparte Denta de Partoş, pe un mamelon de pământ a fost semnalată o aşezare neolitică încă de la sfârşitul secolului trecut. De asemenea, pe malul stâng al Bârzavei, în partea de Sud-Vest a comunei, a fost semnalată o altă aşezare, tot din neolitic. O movilă de pământ de la marginea drumului spre Gaiul Mare este probabil un turn, ce poate fi datat la sfârşitul secolului III Î.Hr.  Pe timpul stăpânirii marelui Imperiu Roman se presupune că ar fi existat castrul "Potula", iar prin acest centru ar fi trecut unul din drumurile laterale romane care lega Canonia (Vârşâtul) cu Zambara sau Zurubara (Timişoara).

     Tot pe teritoriul comunei Denta a fost găsită o monedă emisă de împăratul Augustus la cumpăna dintre sec. I  Î.Hr. şi sec. I d.Hr., ce se include în circulaţia monetară caracteristică economiei statului dac.

     În anul 1875 se descoperea un denar emis de împăratul Traian, apoi o monedă de bronz emisă de împăratul roman Gordian, emisă în sec. III. Au fost descoperite apoi  vestigii de  factură rustică (probabil o villa rustica) din sec. II-III. Pentru toate acestea  unii istorici au identificat localitatea Potula ca fiind la Denta. Alţi istorici au spus că pe teritoriul actual al comunei ar fi fost ridicată Colonia romană Malva, colonie ce a fost menţionată pe o diplomă militară. Aceste ipoteze nu sunt acceptate de cealaltă parte (cea mai mare) de istorici, declarând că toate aceste descoperiri arheologice nu sunt în măsură să sprijine aceste presupuneri. De asemenea, Francesco Griselini în relatările sale despre Banat, dedica o mare parte descrierii tradiţiilor şi obiceiurilor locuitorilor comunei Denta din secolul al XVIII-lea. Astăzi, ca şi în trecut, ocupaţia de bază a locuitorilor este cultivarea pământului deosebit de fertil al zonei, care asigură recolte bogate ca răsplată pentru dăruirea oamenilor. După retragerea tătarilor ce au năvălit în ţară în anul 1241, regele Bela al IV-lea a ridicat cetăţi de apărare în mai multe părţi din Banat printre care şi la Denta. În anul 1322 comuna Denta a aparţinut judeţului Caraş Severin şi s-a numit atunci "Dench". Prin anul 1597, comuna cu numele "Dente" a fost dată în dar de către Sigismund Bathory lui Andrei Barcian, care purta şi titlul de "Capitaneus presidii Caransebisiensis".

     Prima atestare documentară a comunei datează însă din anul 1322 ca proprietate a lui Teodor Weyteni (de Voiteni), ca apoi în 1370 comuna Denta să fie amintită sub numele de Dench. De asemenea despre  Roviniţa Mare sau Omor prima atestare documentară o aflăm în anul 1343, iar despre  Roviniţa Mică, mult mai târziu, adică în 1895. Localitatea dăinuie şi se dezvoltă în vremea stăpânirii turceşti a Banatului de Apus, fiind menţionată în 1597, când a fost dăruită de Sigismund Bathory lui Andrei Barcian. În 1660-1666, în catastiful Patriarhului Maxim de Pecs, majoritatea locuitorilor erau români  cu menţiunea că în acelaşi document sunt prezentaţi primii locuitori sârbi ai localităţii. În această perioadă de timp, călătorul străin Elvia Celebi menţionează că la 1660, Denta este întărită cu o palancă.

 

   

Update 15.08.2011